Suprinzătorii surprinși (part II)

Ce se întâmplă seara în cartierul nostru? Seara se întâmplă ce vor locuitorii. Cel puțin teoretic, fiecare își organizează timpul după pofta inimii. Cele mai importante activități sunt: 1. cumpărăturile. Pentru că suntem departe de marile magazine, prietenii fac cu rândul și cumpără și ce e pe lista celorlalți; 2. „timpul pentru suflet”, anume cocktail-ul de iubire în care se scufundă alături de familie și prieteni. La cină toate discuțiile și problemele se mută în jurul unei mese cu mâncare proaspăt făcută și parcă își pierd din asperități. Niște mazăre cu pui, niște humus cu sfeclă roșie sau niște supă de porumb cu bacon rezolvă mai multe decât două ore de analiză. Dar, răbdare! Până la mâncare mai este! Pentru că în acest moment, mare parte din cartier se află în mașină, blocat alături de vecinii săi. Cartierul se desfășoară acum la orizontală, pe șosea, toată populația sa fiind purtată de roțile mașinilor. Luminile sunt stinse în apartamente, dar farurile luminează tot mai puternic în amurgul ce se stinge.


Radu și, sora lui, Andra sunt în mașină. Ca și ceilalți vecini, se întorc încărcați cu amintirile zilei, planurile serii și nenumăratele cumpărături, care stau chiar și pe bancheta din spate.


Au cumpărat de-ale gurii, cum s-ar spune, pentru ei și pentru Elena și pentru Magda. Elena este diva rubicondă pe care Radu o place. Și, ce frumos, sentimentul îi este împărtășit! Pe Magda încă nu am cunoscut-o, dar este o șarmantă colegă de-a Elenei și proaspătă vecină. Single mother, autoarea unui frumos exemplar de îngeraș blond cu ochi albaștri, care-i seamănă la înfățișare și la veselie.

Andra e la volan, Radu se plictisește pe locul din dreapta. De fapt, plictiseala e o stare comună pe o distanță de câțiva metri, cât se întinde coada imobilă de mașini. E momentul pentru o întrebare, prea e liniște:

- Ce i-ai luat Elenei?

- Niște cercei. Tu?

- Eu.. nimic.

„Credeam că-i place de ea. Chiar așa, nimic?”, își spune Andra intrigată.

- Și nu-i iei nimic de ziua ei?

- Uite, îi iau ceva din sacoșa cu cumpărături, că mi-e foame de nu mai pot. E bine? Uite așa.. ce e asta? Niște soia!

Radu deschide conserva de soia și începe să ciugulească boabele. Îi întinde și surorii lui, care ronțăie și-i face semn să-i mai dea câteva. După care, intrând în pielea lupului moralist:

- Lasă cumpărăturile fetei în pace! Noi le-am cumpărat și tot noi le mâncăm?

Dar Radu n-o ascultă și scormonește prin sacoșa Elenei. 


Îi arată cu mândrie:

- Ia uite, ascultă de mine. Să aibă în casă niște conserve tot timpul, așa i-am zis. Ne-a cerut mazăre, porumb, altă soia și încă o soia. Cum am învățat-o eu. Vezi, așa se face! Nu toată ziua la fast food, ca tine!


- Doar acolo mai scap și eu de tine, nu ratează Andra ocazia să-i aducă aminte cum de la întoarcerea în țară nu se ostenește să-și caute o casă a lui.

- Te zic lu’ mama! o tachinează el.

- Și eu te zic că furi din cumpărăturile oamenilor.

- Dar ai mâncat și tu.

- M-ai obligat.

- Te-am servit și pe tine că ți-o fi fost poftă, se justifică Radu nevinovat. Mai vrei?

Andra mai ia câteva boabe de soia.

-Ești un rău.

-Ba tu ești.

-Ba tu. Oare o să se bucure Elena de petrecerea supriză pe care i-am pregătit-o?

-Mănânci, calule, ovăz? Nu-i place Elenei să fie în centrul atenției? Și nu era ea tristă că de ziua ei pleacă în delegație? O să fie de-a dreptul încântată. Îmi și imaginează ce figură o să facă atunci când ne-o vedea pe toți la ea.

- A zis Magda că are grijă să o aducă ea repede. Nu cred că Elena a mai avut vreodată o petrecere surpriză. Iar eu de-abia aștept să mănânc tort. Ai văzut ce frumusețe am comandat? Are ciocolată neagră și vișine. Și pe deasupra are și niște guguloaie cu cremă de caramel.

-Gu-gu-loaie? Lipsa de zahăr ne afectează vocabularul?

Și în acest spirit glucidic, ne mutăm un pic, să vedem ce mai face Elena.

Cum se decorează o clădire de birouri?


Suntem într-o clădire de birouri, unde mișună zeci de oameni. Toți sunt ocupați, afundați în gânduri, dar dacă pentru o clipă s-ar transporta în exterior, ar vedea cum clădirea lor s-a transformat într-un uriaș rubin luminos datorită amurgului roșiatic ce se reflectă în geamuri. Mușuroiul uman e zgomotos: se golesc sălile de conferință după ultimele ședințe ale zilei, tastaturile și mouse-ul vibrează în așteptarea Send-ului final, telefoanele sună pentru solicitările finale de azi și pentru a lămuri planul de bătaie de mâine. Dar la bucătăria de la etajul 7 e liniște. Mai intră câte un grăbit care lasă o ceașcă de cafea sau strânge vreo caserolă. De-abia acum ar avea tihnă observatorul să cerceteze mai bine frumusețile ce împodobesc pereții: cineva a hotărât să decoreze bucătăria cu imagini ale unor manechine care defilează pe podium. Una mai frumoasă ca alta, una mai subțire ca alta.

Elena intră în bucătărie. Își spală ceașca de cafea și iese. Noi nu plecăm din bucătărie pentru că nu se poate ca Elena să intre într-un loc cu mâncare și să nu ronțăie ceva. Să mai așteptăm, deci, se întoarce sigur! A, uite-o!! Dar nu se îndreaptă spre frigider, ci spre dulap.

Își ia o furculiță și chiar în acel moment intră Magda, colega ei din Departamentul de Vânzări și proaspăta ei vecină.

- Ei, ce faci? o întreabă Elena.

- Te-am zărit și m-am gândit să te întreb ce faci. Mergi acasă după job, da?

- Cam da.

- Foarte bine. Te duc eu. Ce meșterești acolo?

- Salată: soia, un pic de ulei de măsline și niște brânzică. Vrei?

Elena și Magda mănâncă din același castron.

-Auzi, spune Elena, dar parcă n-aș merge acasă.

-Păi de ce?

Telefonul Magdei se luminează: e Andra, care vrea să vadă care e statusul misiunii de aducere acasă a sărbătoritei.

- Pentru că m-am înviorat de la gustarea asta, așa că mă duc un pic la mall. Nu-i răspunzi Andrei?

-Las-o pe Andra! Ce să faci la mall? Hai acasă!

-Cum ce să fac la mall? se miră Elena de insistența Magdei.

Andra sună din nou.

-Te duci să-ți cheltuiești banii? Și să mănânci prostioare? continuă Magda, în încercarea de a fi convingătoare.

-Dar de ce nu-i răspunzi Andrei?

-Că nu vreau! Că vreau să mergi acasă cu mine!

Trebuie să știți că pe Elena cu cât o cicălești mai mult, cu atât devine mai încăpățânată.

-Haide, vezi ce vrea Andra. Eu mă duc la mall, tu te duci acasă. Și, dacă ești cuminte și nu mă bați la cap, poate trec pe la tine mai târziu.

Iese liniștită și o lasă pe Magda cu telefonul ei.


La o mică intersecție din cartier a fost amplasat un semafor cu semnal sonor. În cuvinte simple, înseamnă că piuie zi și noapte, de fiecare dată când e verde pentru pietoni. Elena îi ascultă zgomotul de pasăre mecanică, amplificat de tăcerea nopții. Cea mai apropiată fereastră este la vreo doi-trei metri, după estimările Elenei. „S-a zis cu liniștea! ”, îi compătimește ea pe ocupanții apartamentului de la parter.

Se face verde, iar Elena pășește agale, în ciuda frigului, purtând cu grijă sacoșa de hârtie în care dormitează răbdătoare o rochie multicoloră și o fustă verde.

În cele din urmă, ajunge în fața ușii, purtând povara colorată care o va face să fie cea mai frumoasă fată din birou mâine dimineață.

Bagă cheia în ușă, dechide și aude vocea șugubeață a lui Radu:

- Suprizăăă!


Radu e cu un cuțit în mână, pe care îl flutură vesel. Elena ezită să intre, în ciuda aromei ...interesante de ceapă verde, care năvălește și amenință să cucerească toată casa scării.

- Nu intri?

Să-l vezi pe băiatul care îți place, așteptându-te cu un cuțit în mână în propria ta casă? Neprețuit! Dar apare Andra, cu o farfurie în mână.

-Hai, la mulți ani! E bine la mall?

Mister rezolvat: Radu gătește niște paste de orez cu soia pentru că tortul a fost delicios, dar atâta dulce te leșină. Dovada slăbiciunii este Magda, care a adormit pe o canapea, împreună cu fiul său.

-Mi-ați mâncat cumpărăturile. Mâine vă duceți din nou, să refaceți stocul, comentează Elena înfulecând din mâncarea lui Radu. Și nimeni nu poate să se opună că doar ea e sărbătorita.

Mister rezolvat 2: Radu i-a cumpărat, de fapt, un cadou Elenei: un bilet la concertul cântărețului ei preferat. Și, la drept cuvânt, nu a luat un bilet, ci două. ;)


Dar ce gătea Radu cu soia Elenei? Este o rețetă pe care a văzut-o tot la Chef Scărlătescu. Adică asta. Dar cum e cu soia asta, bună s-o mănânci simplă, dar delicioasă și în mâncare? Păi cum să fie? Conservată, se găsește numai la d’aucy. E pregătită în abur, ceea ce înseamnă că are gust și textură minunate. Are o mulțime de proteine și nutrienți, de aceea este ideală pentru o gustare rapidă oriunde, în mașină, la job, unde vrei tu.

Soia face parte din noua gamă Superfoods de la d’aucy. Un upgrade la ingrediente în bucătărie.

d’aucy. Pentru gusturi și pofte.